Cine deține BCE?
30 ianuarie 2020
Băncile centrale ale tuturor țărilor din UE sunt cele care dețin, împreună, BCE. Vă puteți gândi la ele ca la niște acționari. Fiecare dintre acestea deține o cotă în capitalul BCE. Cu alte cuvinte, fiecare dintre ele a furnizat o anumită sumă de bani pentru ca BCE să poată acționa în direcția îndeplinirii obiectivului său privind menținerea stabilității prețurilor la nivelul zonei euro.
Aceste bănci centrale sunt singurii proprietari ai BCE, aceasta neavând proprietari privați. Printre altele, aceasta înseamnă că BCE nu este influențată de interese financiare private care i-ar putea afecta independența.
Cât plătește fiecare bancă centrală?
Aceasta depinde de dimensiunea populației și a economiei fiecărei țări în raport cu dimensiunea UE în ansamblu. În acest caz se aplică „grila de repartiție a capitalului”. Se utilizează această grilă pentru a se calcula exact cât trebuie să plătească banca centrală a fiecărei țări.
Unele țări plătesc mai mult decât altele, dar aceasta nu înseamnă că au o influență mai mare asupra deciziilor pe care le adoptă BCE. Suma pe care o plătesc aceste țări este proporțională cu dimensiunea lor. În orice caz, fiecare țară care utilizează euro își spune cuvântul în cadrul Consiliului guvernatorilor BCE. Fiecare își exprimă opinia în cadrul ședințelor, iar un sistem de rotație stabilește când le vine rândul să voteze.
Numai aceste țări plătesc suma integrală calculată pentru ele pe baza grilei de repartiție. În schimb, țările din UE care au monedă proprie plătesc numai o fracțiune din această sumă, mai precis 3,75%. Contribuția lor se explică prin faptul că fac totuși parte din Sistemul European al Băncilor Centrale (sau SEBC) și, prin urmare, sunt implicate în unele dintre activitățile decizionale ale BCE.
Așadar, fiecare bancă centrală plătește o sumă diferită. Se schimbă vreodată această sumă?
Da. Grila de repartiție a capitalului – și, implicit, suma pe care o plătește fiecare bancă centrală – este actualizată o dată la cinci ani și ori de câte ori se modifică numărul țărilor din UE.
Scopul acestui demers este acela de a ține seama de modificările la nivelul dimensiunii populației și economiei fiecărei țări, atât în timp, cât și proporțional cu restul UE.