(a)

partea introductivă se înlocuiește cu următorul text:

„Operațiunile de piață monetară dețin un rol important în politica monetară a Eurosistemului în sensul direcționării ratelor dobânzilor, gestionării situației lichidităților de pe piață și indicării orientării politicii monetare. Eurosistemul dispune de cinci tipuri de instrumente pentru desfășurarea operațiunilor de piață monetară. Cel mai important instrument este tranzacția reversibilă (aplicabilă pe baza contractelor repo sau a creditelor colateralizate). Eurosistemul poate recurge și la tranzacții simple, emisiunea de certificate de creanță ale BCE, operațiunile de swap valutar și atragerea de depozite la termen. Operațiunile de piață monetară sunt inițiate de BCE, aceasta stabilind și instrumentul care urmează a fi utilizat, precum și termenii și condițiile de efectuare a acestor operațiuni. Acestea pot fi efectuate pe baza unor licitații standard, a unor licitații rapide sau a unor proceduri bilaterale (5). În funcție de obiectivele, periodicitatea și procedurile lor, operațiunile de piață monetară ale Eurosistemului pot fi împărțite în următoarele patru categorii (a se vedea și tabelul 1):

(b)

a treia liniuță se înlocuiește cu următorul text:

„Operațiunile de reglaj fin se execută ad-hoc pentru gestionarea situației lichidităților de pe piață și pentru direcționarea ratelor dobânzilor, în special pentru atenuarea efectelor asupra ratelor dobânzilor determinate de fluctuațiile neașteptate ale lichidităților de pe piață. Aceste operațiuni pot fi efectuate în ultima zi a unei perioade de aplicare a rezervelor minime obligatorii, pentru contracararea dezechilibrelor de lichidități acumulate de la alocarea din cadrul ultimei operațiuni principale de refinanțare. Operațiunile de reglaj fin se derulează, în principal, sub formă de tranzacții reversibile, dar pot lua și forma operațiunilor de swap valutar sau de atragere de depozite la termen. Instrumentele și procedurile aplicate în efectuarea operațiunilor de reglaj fin sunt adaptate tipurilor de tranzacții și obiectivelor specifice urmărite în cadrul acestor operațiuni. Operațiunile de reglaj fin sunt efectuate în mod normal de BCN prin licitații rapide sau proceduri bilaterale. Consiliul guvernatorilor BCE poate decide că, în cazuri excepționale, operațiunile bilaterale de reglaj fin pot fi efectuate chiar de BCE.”;

(c)

a patra liniuță se înlocuiește cu următorul text:

„În plus, Eurosistemul poate efectua operațiuni structurale prin emiterea de certificate de creanță ale BCE, tranzacții reversibile și tranzacții simple. Aceste operațiuni sunt efectuate atunci când BCE vizează ajustarea poziției structurale a Eurosistemului în ceea ce privește sectorul financiar (periodic sau ocazional). Operațiunile structurale sub formă de tranzacții reversibile și emiterea de instrumente de creanță sunt efectuate de BCN prin intermediul licitațiilor standard. Operațiunile structurale sub formă de tranzacții simple sunt efectuate în mod normal de BCN prin proceduri bilaterale. Consiliul guvernatorilor BCE poate decide că, în cazuri excepționale, operațiunile structurale pot fi efectuate chiar de BCE.”

(a)

primul paragraf a doua liniuță se înlocuiește cu următorul text:

„Contrapărțile trebuie să aibă o situație financiară solidă. Acestea ar trebui să fie supuse cel puțin unei forme de supraveghere armonizată la nivelul UE/SEE, supraveghere efectuată de către autoritățile naționale (6). Având în vedere natura instituțională specifică a acestora în temeiul dreptului Uniunii, instituțiile cu o situație financiară solidă în sensul articolului 123 alineatul (2) din tratat, care sunt supuse unei supravegheri de un nivel comparabil cu supravegherea efectuată de către autoritățile naționale competente, pot fi acceptate în calitate de contrapărți. Instituțiile cu o situație financiară solidă care sunt supuse unei supravegheri nearmonizate efectuate de către autoritățile naționale și al cărei nivel este comparabil cu supravegherea armonizată UE/SEE pot fi, de asemenea, acceptate în calitate de contrapărți, de exemplu: sucursalele cu sediul în zona euro ale instituțiilor al căror sediu social se află în afara SEE.

(b)

al treilea paragraf se înlocuiește cu următorul text:

„O instituție poate avea acces la facilitățile permanente ale Eurosistemului și la operațiunile de piață monetară pe bază de licitații standard numai prin intermediul BCN a statului membru în care această instituție are sediul social. În cazul în care o instituție are unități (sediu central sau sucursale) în mai multe state membre, fiecare unitate are acces la aceste operațiuni prin intermediul BCN a statului membru în care este situată, dar ofertele de participare la licitație ale unei instituții pot fi depuse în fiecare stat membru doar de o singură unitate (fie sediul central, fie o sucursală desemnată).”

(a)

al doilea paragraf se înlocuiește cu următorul text:

„În cazul operațiunilor de swap valutar efectuate în scopuri de politică monetară, contrapărțile trebuie să fie în măsură să desfășoare în mod eficient operațiuni de schimb valutar de mare volum, indiferent de condițiile de piață monetară. Sfera contrapărților eligibile pentru operațiunile de swap valutar corespunde contrapărților cu sediul în zona euro care sunt selectate pentru operațiunile Eurosistemului de intervenție pe piața valutară. Criteriile și procedurile aplicate pentru selectarea contrapărților pentru operațiunile de intervenție pe piața valutară sunt prezentate în anexa 3.”;

(b)

al cincilea paragraf se înlocuiește cu următorul text:

„Consiliul guvernatorilor BCE poate decide că, în situații excepționale, operațiunile bilaterale de reglaj fin pot fi efectuate chiar de BCE. În cazul în care BCE ar efectua operațiuni bilaterale, contrapărțile ar fi selectate de BCE dintre contrapărțile din zona euro care sunt eligibile pentru licitații rapide și operațiuni bilaterale, conform unui sistem de rotație care să asigure un acces echitabil.”

(a)

al treilea paragraf se înlocuiește cu următorul text:

„Astfel de situații se referă la cazurile în care sunt încălcate (a) normele privind licitația, în cazul în care o contraparte nu reușește să transfere un volum suficient de active-garanție sau de numerar (7) pentru a efectua decontarea (la data decontării) sau pentru a colateraliza, până la scadența operațiunii prin intermediul apelurilor în marjă corespunzătoare, volumul de lichidități care i-a fost alocat printr-o operațiune de furnizare de lichidități, sau dacă nu reușește să transfere o sumă de bani suficientă pentru a deconta suma care i-a fost alocată într-o operațiune de absorbție de lichiditate; și (b) normele privind tranzacțiile bilaterale, în cazul în care o contraparte nu reușește să transfere un volum suficient de active-garanție sau de numerar pentru a deconta suma stabilită în tranzacțiile bilaterale sau nu reușește să colateralizeze o tranzacție bilaterală exigibilă în orice moment până la scadență prin intermediul apelurilor în marjă corespunzătoare.

(b)

al cincilea paragraf se înlocuiește cu următorul text:

„În plus, măsura suspendării luată față de o contraparte care nu își îndeplinește obligațiile poate fi aplicată sucursalelor aceleiași instituții cu sediul în alte state membre. Atunci când, în mod excepțional, această măsură se impune din cauza gravității unui caz de neîndeplinire a obligațiilor, astfel cum este evidențiată, de exemplu, de frecvența sau durata acestei situații, accesul unei contrapărți la toate operațiunile viitoare de politică monetară poate fi suspendat pentru o perioadă de timp determinată.”

(a)

al doilea paragraf se înlocuiește cu următorul text:

„Certificatele de creanță ale BCE reprezintă o datorie a BCE față de deținătorul certificatului în cauză. Certificatele se emit și se păstrează în formă dematerializată prin înregistrare în cont la depozitarii de valori mobiliare din zona euro. BCE nu impune nicio restricție cu privire la transferabilitatea certificatelor. Termenii și condițiile privind certificatele de creanță ale BCE cuprind dispoziții suplimentare privind aceste certificate.”;

(b)

al treilea paragraf se înlocuiește cu următorul text:

„Certificatele de creanță ale BCE sunt emise cu discont, adică sunt emise la o valoare mai mică decât cea nominală și sunt răscumpărate la scadență la valoarea nominală. Diferența dintre valoarea de emisiune și valoarea de răscumpărare este egală cu dobânda acumulată aferentă valorii de emisiune, pentru perioada până la scadența certificatului, la o rată a dobânzii convenită. Rata dobânzii aplicată este o rată a dobânzii simple calculată pe baza convenției pentru calcularea numărului de zile «efectiv/360». Modul de calculare a valorii de emisiune este indicat în caseta 1.”;

(c)

caseta 1 se înlocuiește cu următorul text:

(a)

următoarea notă de subsol (*) se adaugă la finalul paragrafului al treilea (primul paragraf din cadrul titlului „Condiții de acces”):

(b)

nota de subsol 12 din al șaptelea paragraf (al doilea paragraf din cadrul titlului „Scadența și condiții privind dobânda”) se înlocuiește cu următorul text:

(a)

la primul paragraf, teza introductivă se înlocuiește cu următorul text:

„Licitațiile standard ale Eurosistemului se anunță în mod public, prin intermediul rețelelor de informare financiară și al website-ului BCE. În plus, operațiunea de licitație poate fi anunțată de BCN direct contrapărților care nu au acces la rețelele de informare financiară. Mesajul public de anunțare a licitației conține, de regulă, următoarele informații:”;

(b)

primul paragraf a zecea liniuță se înlocuiește cu următorul text:

„data începerii operațiunii și data scadenței acesteia (dacă este cazul) sau data valutei și data scadenței instrumentului (în cazul emiterii de certificate de creanță ale BCE);”;

(c)

primul paragraf a șaptesprezecea liniuță se înlocuiește cu următorul text:

„valoarea nominală a certificatelor (în cazul emiterii de certificate de creanță ale BCE); și”;

(d)

primul paragraf a optsprezecea liniuță se înlocuiește cu următorul text:

„codul ISIN al emisiunii (în cazul emiterii de certificate de creanță ale BCE).”

(a)

al treilea paragraf se înlocuiește cu următorul text:

„În cazul licitațiilor cu rată variabilă, contrapărțile pot depune până la zece oferte diferite din punct de vedere al nivelurilor ratei dobânzii/prețului/punctelor swap. În situații excepționale Eurosistemul poate impune pentru licitațiile cu rată variabilă o limită a numărului de oferte care pot fi depuse. În fiecare ofertă, contrapărțile trebuie să indice suma pe care doresc să o tranzacționeze cu BCN și rata dobânzii relevantă (9)  (10). Ofertele privind rata dobânzii trebuie să fie exprimate ca multipli de 0,01 puncte procentuale. În cazul unei licitații cu rată variabilă pentru operațiuni de swap valutar, punctele swap trebuie determinate în conformitate cu convențiile standard de pe piață, iar ofertele trebuie exprimate ca multipli de 0,01 puncte swap.

(b)

al șaptelea paragraf se înlocuiește cu următorul text:

„Contrapărțile trebuie să aibă permanent posibilitatea de a acoperi sumele care le sunt alocate cu o cantitate suficientă de active-garanție eligibile (11). Prevederile contractuale sau reglementările aplicate de BCN relevantă permit aplicarea de penalizări în cazul în care o contraparte nu transferă o cantitate suficientă de active-garanție sau de lichidități pentru a deconta valoarea care i-a fost alocată în cadrul unei licitații.

(a)

la primul paragraf, teza introductivă se înlocuiește cu următorul text:

„Rezultatele licitațiilor standard și ale licitațiilor rapide sunt anunțate public prin intermediul rețelelor de informare financiară și pe website-ul BCE. În plus, BCN pot anunța rezultatul alocării în mod direct contrapărților care nu au acces la rețelele de informare financiară. Mesajul de anunțare publică a rezultatului licitației conține, în general, următoarele informații:”;

(b)

a treisprezecea liniuță se înlocuiește cu următorul text:

„data începerii operațiunii și data scadenței acesteia (dacă este cazul) sau data valutei și data scadenței instrumentului (în cazul emiterii de certificate de creanță ale BCE);”;

(c)

a șaisprezecea liniuță se înlocuiește cu următorul text:

„valoarea nominală a certificatelor (în cazul emiterii de certificate de creanță ale BCE); și”;

(d)

a șaptesprezecea liniuță se înlocuiește cu următorul text:

„codul ISIN al emisiunii (în cazul emiterii de certificate de creanță ale BCE).”

(a)

al cincilea paragraf se înlocuiește cu următorul text:

„Activele care generează flux monetar și care stau la baza titlurilor garantate cu active trebuie să îndeplinească următoarele condiții:

(b)

al șaselea paragraf se înlocuiește cu următorul text:

„În cadrul unei emisiuni structurate, pentru a fi eligibilă, o tranșă (sau subtranșă) nu poate fi subordonată altor tranșe din aceeași emisiune. Se consideră că o tranșă (sau subtranșă) nu este subordonată față de alte tranșe (sau subtranșe) din aceeași emisiune dacă, în conformitate cu prioritatea de plată aplicabilă după transmiterea unui aviz de executare, astfel cum este prevăzut în prospectul de emisiune, acestei tranșe (sau subtranșe) i se acordă prioritate față de orice alte tranșe (sau subtranșe) în ceea ce privește primirea plății (principal și dobândă), respectiva tranșă (sau subtranșă) fiind astfel ultima dintre diferitele tranșe sau subtranșe ale unei emisiuni structurate care suportă pierderile. Pentru emisiunile structurate al căror prospect prevede transmiterea unui aviz cu privire la accelerare sau executare, caracterul nesubordonat al unei tranșe (sau subtranșe) trebuie asigurat cu privire la prioritatea la plată atât pentru avizul cu privire la accelerare, cât și pentru cel cu privire la executare.”;

(c)

în al nouălea paragraf (din cadrul titlului „Locul emiterii”), nota de subsol 7 (prima notă de subsol din acel paragraf) se înlocuiește cu următorul text:

(d)

al zecelea paragraf (primul paragraf din cadrul titlului „Proceduri de decontare”) se înlocuiește cu următorul text:

„Instrumentul de creanță trebuie să fie transferabil sub formă de înregistrare în cont. Acesta trebuie deținut și decontat în zona euro printr-un cont deschis în cadrul Eurosistemului sau al unui SSS care îndeplinește standardele stabilite de BCE, astfel încât înregistrarea și executarea activelor să fie guvernate de legea unui stat membru.”;

(e)

în al doisprezecelea paragraf (singurul paragraf din cadrul titlului „Piețe acceptate”), nota de subsol 13 (ultima notă de subsol) se înlocuiește cu următorul text:

(f)

al cincisprezecelea paragraf (al doilea paragraf din cadrul titlului „Locul sediului social al emitentului/garantului”) se înlocuiește cu următorul text:

„Garantul trebuie să aibă sediul social în SEE, cu excepția cazului în care nu este necesară o garanție pentru stabilirea standardelor înalte de creditare pentru activele tranzacționabile, astfel cum este prevăzut în secțiunea 6.3.2.”

(a)

al doilea paragraf a doua liniuță (primul paragraf din cadrul titlului „Creanțe”) se înlocuiește cu următorul text:

„Tipul debitorului/garantului: Debitorii sau garanții eligibili sunt societăți nefinanciare (18), entități din sectorul public și instituții internaționale sau supranaționale. Fiecare debitor este responsabil individual și indivizibil pentru rambursarea totală a creanței private în cauză (codebitorii responsabili în solidar pentru creanțe private individuale sunt excluși).

(b)

al doilea paragraf a treia liniuță se înlocuiește cu următorul text:

„Locul de stabilire al debitorului și garantului: Debitorul trebuie să aibă sediul social în zona euro. Garantul trebuie să aibă și el sediul social în zona euro, cu excepția cazului în care nu este necesară o garanție pentru stabilirea standardelor înalte de creditare pentru activele netranzacționabile, astfel cum este prevăzut în secțiunea 6.3.3. Această cerință nu se aplică instituțiilor internaționale sau supranaționale.”;

(c)

al doilea paragraf a patra liniuță se înlocuiește cu următorul text:

„Standardele de creditare: Calitatea creanțelor private se evaluează în funcție de solvabilitatea subiacentă a debitorului sau garantului. Creanțele private trebuie să respecte standardele înalte de creditare prevăzute de reglementările ECAF pentru active netranzacționabile, conform punctului 6.3.3.”;

(d)

al doilea paragraf a șaptea liniuță se înlocuiește cu următorul text:

„Legislația aplicabilă: Atât contractul de creanță privată, cât și contractul dintre contraparte și BCN care mobilizează creanța privată ca garanție («contract de mobilizare») trebuie să fie reglementate de legislația unui stat membru. De asemenea, numărul total de legislații aplicabile (a) contrapărții; (b) creditorului; (c) debitorului; (d) garantului (după caz); (e) contractului de creanță privată; și (f) contractului de mobilizare nu poate fi mai mare de două.”;

(e)

la al doilea paragraf a opta liniuță, nota de subsol 20 se înlocuiește cu următorul text:

(f)

al treilea paragraf a patra liniuță (primul paragraf din cadrul titlului „Titluri de creanță netranzacționabile garantate cu creanțe ipotecare asupra persoanelor private”) se înlocuiește cu următorul text:

„Locul de stabilire al emitentului: Emitentul trebuie să aibă sediul social în zona euro.”;

(g)

în al treilea paragraf a șasea liniuță, nota de subsol 22 se înlocuiește cu următorul text:

(a)

după al cincilea paragraf (al treilea paragraf din cadrul titlului „Reguli de utilizare a activelor eligibile”) se introduce următorul paragraf:

„În scopul punerii în aplicare a politicii monetare, în special pentru monitorizarea respectării regulilor de utilizare a activelor eligibile în ceea ce privește legăturile strânse, Eurosistemul face disponibile pe plan intern informațiile privind deținerile de capital furnizate în acest scop de autoritățile de supraveghere. Informațiile sunt supuse standardelor privind confidențialitatea aplicate de autoritățile de supraveghere.”;

(b)

al șaselea paragraf (al patrulea paragraf din cadrul titlului „Reguli de utilizare a activelor eligibile”) se înlocuiește cu următorul text:

„Dispozițiile de mai sus privind legăturile strânse nu se aplică: (a) legăturilor strânse dintre o contraparte și o entitate din sectorul public din SEE care are dreptul de a percepe taxe, în cazul în care un instrument de creanță este garantat de o entitate din sectorul public din SEE care are dreptul de a percepe taxe; (b) obligațiunilor bancare garantate emise în conformitate cu criteriile prevăzute la articolul 22 alineatul (4) din Directiva OPCVM; sau (c) cazurilor în care instrumentele de creanță sunt protejate de dispoziții juridice specifice comparabile cu instrumentele prevăzute la litera (b), cum este cazul (i) instrumentelor de creanță netranzacționabile garantate cu creanțe ipotecare asupra persoanelor private (RMDB) care nu reprezintă valori mobiliare; sau (ii) obligațiuni structurate garantate cu credite imobiliare rezidențiale (anumite obligațiunilor garantate care nu au fost declarate de Comisia Europeană ca fiind conforme cu OPCVM) care îndeplinesc toate criteriile aplicabile titlurilor de valoare garantate cu active, astfel cum este prevăzut în secțiunile 6.2 și 6.3 și următoarele criterii adiționale (19):

(c)

tabelul 4 se înlocuiește cu următorul:

„Tabelul 4

Active eligibile pentru operațiunile de politică monetară ale Eurosistemului

(a)

al patrulea paragraf se înlocuiește cu următorul text:

„În ceea ce privește sursa ECAI, evaluarea trebuie să aibă la bază un rating public. Eurosistemul își rezervă dreptul de a solicita orice clarificare pe care o consideră necesară. În privința titlurilor garantate cu active, rating-urile trebuie explicate într-un raport privind rating-ul de credit, aflat la dispoziția publicului, și anume un raport detaliat care precede vânzarea sau o nouă emisiune, care să includă, printre altele, o analiză completă a aspectelor juridice și structurale, o evaluare detaliată a pachetului de garanții, o analiză a participanților la tranzacții, precum și o analiză a oricăror altor caracteristici relevante pentru o tranzacție. Totodată, ECAI trebuie să publice rapoarte periodice de supraveghere pentru titlurile garantate cu active. Publicarea acestor rapoarte trebuie să corespundă frecvenței și programării plăților cupoanelor. Aceste rapoarte trebuie să cuprindă, cel puțin, o actualizare a datelor principale privind tranzacțiile (de exemplu, compoziția pachetului de garanții, participanții la tranzacție, structura capitalului), precum și a datelor privind randamentul.”;

(b)

al cincilea paragraf se înlocuiește cu următorul text:

„Referința Eurosistemului pentru stabilirea cerinței minime în vederea asigurării unui nivel ridicat al standardelor de creditare («pragul de calitate a creditului») se definește în termeni de evaluare a creditului de tip «single A» (23). Eurosistemul consideră o probabilitate de nerambursare (probability of default – PD) de 0,10 % pe an ca fiind echivalentă cu un calificativ «single A», cu condiția ca acesta să fie examinat periodic. ECAF respectă definiția evenimentului de neplată prevăzută de Directiva privind cerințele de capital (24). Eurosistemul publică nivelul minim de rating care respectă pragul de calitate a creditului cerut pentru fiecare ECAI acceptată, fără să își asume nici o responsabilitate în ceea ce privește evaluarea ECAI, cu condiția ca acesta să fie examinat periodic. În ceea ce privește titlurile garantate cu active, referința Eurosistemului pentru stabilirea cerințelor sale minime în vederea asigurării unui nivel ridicat al standardelor de creditare se definește în termeni de evaluare a creditului de tip «triple A» (25) la momentul emisiunii. Pe durata valabilității titlului garantat cu active, pragul minim al Eurosistemului de «single A» trebuie menținut.

(c)

al șaptelea paragraf se înlocuiește cu următorul text:

„Pot fi excluse din lista activelor eligibile activele emise sau garantate de entități care fac obiectul înghețării fondurilor și/sau al altor măsuri care restricționează utilizarea fondurilor acestora, impuse de UE sau de un al stat membru al UE în temeiul articolului 75 din tratat, sau de entități cu privire la care Consiliul guvernatorilor BCE a luat o decizie prin care se suspendă sau se exclude accesul acestora la operațiunile de piață monetară sau la facilitățile permanente ale Eurosistemului.”

(a)

primul paragraf a doua liniuță se înlocuiește cu următorul text:

„Evaluarea creditului de către o ECAI în cazul titlurilor garantate cu active: În cazul titlurilor garantate cu active emise la sau după 1 martie 2010, Eurosistemul solicită cel puțin două evaluări ale creditului de către orice ECAI acceptate pentru emisiune. În scopul stabilirii eligibilității acestor titluri va fi aplicată «regula celei de a doua opțiuni», care înseamnă că nu numai cea mai bună evaluarea a creditului de către o ECAI, ci și evaluarea imediat următoare trebuie să respecte pragul de calitate a creditului pentru titlurile garantate cu active. În temeiul acestei reguli, Eurosistemul impune pentru ambele evaluări ale creditului nivelul «AAA»/«Aaa» la emitere și nivelul «single A» pe durata valabilității titlului pentru ca titlurile să fie eligibile.

De la 1 martie 2011, toate titlurile garantate cu active, indiferent de data emisiunii, trebuie să aibă cel puțin două evaluări ale creditului de la orice ECAI acceptate pentru emisiune, iar pentru ca titlurile să rămână eligibile trebuie să fie îndeplinită și regula celei de a doua opțiuni.

În cazul titlurilor garantate cu active emise înainte de 1 martie 2010 care au doar o evaluare a creditului, trebuie să se obțină o a doua evaluare înainte de 1 martie 2011. În cazul titlurilor garantate cu active emise înainte de 1 martie 2009, ambele evaluări ale creditului trebuie să fie conforme nivelului «single A» pe durata de viață a titlului. În cazul titlurilor garantate cu active emise între 1 martie 2009 și 28 februarie 2010, prima evaluare a creditului trebuie să fie conformă cu nivelul «AAA»/«Aaa» la emitere și cu nivelul «single A» pe durata de valabilitate a titlului, în timp ce a doua evaluare a creditului trebuie să fie conformă cu nivelul «single A» atât la emitere (26), cât și pe durata de valabilitate a titlului.

Emisiunile fungibile continue (fungible tap issuances) de titluri garantate cu active sunt considerate a fi noi emisiuni de active garantate cu active. Toate titlurile garantate cu active care au fost emise sub același cod ISIN trebuie să îndeplinească criteriile de eligibilitate aplicabile la data ultimei emisiuni fungibile continue. Pentru emisiunile fungibile continue de titluri garantate cu active care nu îndeplinesc criteriile de eligibilitate aplicabile la data ultimei emisiuni fungibile continue, toate titlurile garantate cu active care au fost emise sub același cod ISIN sunt considerate neeligibile. Această regulă nu se aplică în cazul emisiunilor fungibile continue de titluri garantate cu active care se aflau pe lista Eurosistemului de active eligibile la 10 octombrie 2010 dacă cea mai recentă tap issuance a avut loc înainte de acea dată. Emisiunile nefungibile continue sunt considerate a fi titluri diferite garantate cu active.

(b)

primul paragraf a treia liniuță a treia subliniuță se înlocuiește cu următorul text:

„Garanția trebuie să fie reglementată de legea unui stat membru al UE și trebuie să fie validă, obligatorie și opozabilă garantului din punct de vedere juridic.”;

(c)

la al doilea paragraf prima liniuță, teza introductivă se înlocuiește cu următorul text:

„Emitenți sau garanți din sectorul public din zona euro: În cazul în care un activ tranzacționabil este emis sau garantat de o administrație regională, o autoritate locală sau o entitate din sectorul public (PSE) cu sediul în zona euro în conformitate cu Directiva privind cerințele de capital, se aplică următoarea procedură:”;

(d)

al doilea paragraf a doua liniuță se înlocuiește cu următorul text:

„Emitenți sau garanți societăți nefinanciare din zona euro: În cazul în care standardele înalte de creditare pentru activele tranzacționabile emise/garantate de societăți nefinanciare (27) cu sediul în zona euro nu pot fi stabilite pe baza unei evaluări a creditului efectuată de către o ECAI pentru emisiune, emitent sau garant, se aplică regulile ECAF referitoare la creanțele private, iar contrapărțile pot să utilizeze propriile sisteme interne de rating (IRB), sistemele interne ale BCN de evaluare a creditului sau instrumentele de rating ale terților. Instrumentele de creanță tranzacționabile fără rating emise de societăți nefinanciare nu sunt incluse în lista publică a activelor tranzacționabile eligibile.

(a)

la al cincilea paragraf prima liniuță (Debitori sau garanți din sectorul public) punctul (ii), nota de subsol 35 se înlocuiește cu următorul text:

(b)

la al cincilea paragraf prima liniuță punctul (iii), nota de subsol 36 se înlocuiește cu următorul text:

(c)

la al cincilea paragraf a doua liniuță (Debitori sau garanți reprezentând societăți nefinanciare), nota de subsol 37 (prima notă de subsol de la acea liniuță) se înlocuiește cu următorul text:

(d)

al șaselea paragraf a treia liniuță se înlocuiește cu următorul text:

„Garanția trebuie să fie reglementată de dreptul unui stat membru al UE și trebuie să fie validă, obligatorie și opozabilă garantului din punct de vedere juridic.”

(a)

a treia liniuță se înlocuiește cu următorul text:

„Eurosistemul limitează utilizarea de instrumente de creanță negarantate emise de o instituție de credit sau de orice altă entitate cu care instituția de credit are legături strânse în sensul secțiunii 6.2.3. Astfel de active pot fi folosite ca garanție de o contraparte doar în măsura în care valoarea alocată acelei garanții de către Eurosistem după aplicarea marjelor de ajustare nu depășește 10 % din valoarea totală a garanției prezentate de contraparte după aplicarea marjelor de ajustare. Această limită nu se aplică acelor active care sunt garantate de o entitate din sectorul public care are dreptul de a percepe impozite sau dacă valoarea activelor după aplicarea marjelor de ajustare nu depășește 50 de milioane EUR. În cazul unei fuziuni între doi sau mai mulți emitenți de astfel de active sau al stabilirii unei legături strânse între astfel de emitenți, acești emitenți sunt tratați ca un singur grup de emitenți, în contextul acestei limitări, numai până la un an de la data fuziunii sau a stabilirii legăturii strânse.”;

(b)

în tabelul 6, nota de subsol 4 se înlocuiește cu următorul text:

(a)

la al doilea paragraf, nota de subsol 52 se înlocuiește cu următorul text:

(b)

la al treilea paragraf, nota de subsol 53 se înlocuiește cu următorul text:

—

instituția este autorizată să îndeplinească numai funcții specifice;

—

instituției i se interzice să îndeplinească funcții bancare în mod activ, în concurență cu alte instituții de credit; și/sau

—

instituția are obligația legală de a afecta toate depozitele sale unor programe de asistență pentru dezvoltare regională și/sau internațională.

(a)

în al șaptelea paragraf (al doilea paragraf din cadrul titlului „Calcularea rezervelor minime obligatorii”), nota de subsol 7 se înlocuiește cu următorul text:

(b)

în caseta 9, nota de subsol (*) se înlocuiește cu următorul text:

(a)

definiția pentru „legături strânse” se înlocuiește cu următoarea definiție:

„Legături strânse [close links]: o situație în care contrapartea este legată de un emitent/debitor/garant de active eligibile prin faptul că: (a) contrapartea deține direct, sau indirect prin una sau mai multe întreprinderi, 20 % sau mai mult din capitalul emitentului/debitorului/garantului; sau (b) emitentul/debitorul/garantul deține direct, sau indirect prin una sau mai multe întreprinderi, 20 % sau mai mult din capitalul contrapărții; sau (c) un terț deține mai mult de 20 % din capitalul contrapărții și mai mult de 20 % din capitalul emitentului/debitorului/garantului, direct sau indirect, prin una sau mai multe alte întreprinderi.”;

(b)

definiția pentru „instituție de credit” se înlocuiește cu următoarea definiție:

„Instituție de credit [credit institution]: o instituție de credit în sensul articolului 2 și al articolului 4 alineatul (1) din Directiva 2006/48/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 14 iunie 2006 privind inițierea și exercitarea activității instituțiilor de credit (reformare) (31), astfel cum a fost transpusă în legislația națională, care este supusă supravegherii de către o autoritate competentă; sau o altă instituție de credit în sensul articolului 123 alineatul (2) din tratat, care este supusă unei supravegheri de un nivel comparabil cu supravegherea efectuată de o autoritate competentă.

(c)

definiția pentru „moneda electronică” se elimină;

(d)

se introduce o definiție pentru „Furnizarea de lichiditate într-o tranzacție privind titluri garantate cu active (ABS)”:

„Furnizarea de lichiditate într-o tranzacție privind titluri garantate cu active (ABS) [Liquidity support in an ABS transaction]: orice element structural care poate fi folosit pentru acoperirea oricărei lipse temporare de numerar care ar putea apărea pe parcursul valabilității unei tranzacții.”;

(e)

definiția pentru „Instrumente de rating (IR)” se înlocuiește cu următoarea definiție:

„Instrumente de rating (IR) [rating tools – RT]: o sursă de evaluare a calității creditului, inclusă în ECAF, care este furnizată de acele entități care evaluează calitatea creditelor debitorilor folosind în principal modele cantitative într-o manieră mecanică și sistematică, bazându-se, printre alte informații, pe conturile auditate, și ale căror evaluări ale creditelor nu sunt destinate publicării. Aceste entități trebuie să fie acceptate individual de Eurosistem înainte de a deveni parte a ECAF.”;

(f)

definiția pentru „Tratat” se înlocuiește cu următoarea definiție:

„Tratat [Treaty]: Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene.”

(a)

în secțiunea 1, următoarea notă de subsol (*) se adaugă la finalul titlului Regulamentului (CE) nr. 2533/98:

(b)

primul paragraf al secțiunii 2 se înlocuiește cu următorul text:

„Scopul Regulamentului (CE) nr. 25/2009 al Băncii Centrale Europene din 19 decembrie 2008 privind bilanțul sectorului instituții financiare monetare (reformare) (BCE/2008/32) (32) este de a permite BCE și, în conformitate cu articolul 5.2 din Statutul SEBC, de a permite BCN – care realizează această activitate în măsura în care este posibil – să colecteze materialul statistic necesar îndeplinirii misiunilor SEBC și, în special, misiunii acestuia de a defini și pune în aplicare politica monetară a Uniunii în conformitate cu articolul 127 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene. Informațiile statistice colectate în conformitate cu Regulamentul BCE/2008/32 se utilizează pentru a stabili bilanțul consolidat al sectorului instituții financiare monetare (IFM), al cărui scop principal este de a oferi BCE o imagine statistică cuprinzătoare a evoluțiilor monetare privind activele și pasivele financiare agregate ale IFM din statele membre participante, considerate ca fiind un singur teritoriu economic.

(c)

al patrulea paragraf al secțiunii 2 se înlocuiește cu următorul text:

„În al doilea rând, obligațiile de raportare prevăzute de Regulamentul BCE/2008/32 trebuie să respecte principiile de transparență și siguranță juridică. Motivul acestui fapt este că regulamentul menționat anterior este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în întreaga zonă euro. Acesta creează direct obligații în sarcina persoanelor fizice și juridice cărora BCE le poate impune sancțiuni ori de câte ori cerințele de raportare ale BCE nu sunt îndeplinite [a se vedea articolul 7 din Regulamentul (CE) nr. 2533/98]. Obligațiile de raportare sunt, prin urmare, clar definite și orice acțiune a BCE din cadrul verificării sau colectării obligatorii a informațiilor statistice respectă principii clare. În al treilea rând, BCE trebuie să minimizeze sarcina de raportare, în conformitate cu principiile statistice care guvernează dezvoltarea, producerea și diseminarea statisticilor de către SEBC (a se vedea articolul 3a din Regulamentul (CE) nr. 2533/98). Aceste principii sunt definite suplimentar de SEBC în angajamentul public privind statistica europeană, astfel cum este publicat pe website-ul BCE.”;

(d)

al cincilea paragraf al secțiunii 2 se înlocuiește cu următorul text:

„Prin urmare, materialul statistic colectat de BCN în temeiul Regulamentului BCE/2008/32 este utilizat și pentru a stabili baza de calcul a rezervelor minime obligatorii în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1745/2003 al Băncii Centrale Europene din 12 septembrie 2003 privind aplicarea rezervelor minime obligatorii (BCE/2003/9) (33).

(e)

al șaselea paragraf al secțiunii 2 se înlocuiește cu următorul text:

„Regulamentul BCE/2008/32 definește, în termeni generali, doar unitățile de observare statistică efective cu obligații de raportare, obligațiile acestora de raportare și principiile în conformitate cu care BCE și BCN își exercită în mod normal competențele de verificare sau de colectare obligatorie a informațiilor statistice. Detaliile privind informațiile statistice care urmează să fie raportate în vederea îndeplinirii cerințelor de raportare statistică ale BCE, precum și standardele minime care trebuie respectate sunt menționate în anexele I-IV la Regulamentul BCE/2008/32.”;

(f)

secțiunea 3 se înlocuiește cu următorul text:

„IFM cuprind instituțiile de credit rezidente, astfel cum sunt definite în dreptul Uniunii, precum și toate celelalte instituții financiare rezidente a căror activitate constă în primirea de depozite și/sau de substitute apropiate pentru depozite de la entitățile care nu sunt IFM și în acordarea de credite și/sau realizarea de investiții în valori mobiliare, în nume propriu (cel puțin în termeni economici). BCE întocmește și actualizează o listă a instituțiilor în conformitate cu această definiție, cu respectarea principiilor de clasificare menționate în anexa I la Regulamentul BCE/2008/32. Competența de a întocmi și actualiza această listă a IFM pentru scopuri statistice aparține Comitetului executiv al BCE. Ansamblul IFM rezidente în zona euro reprezintă populația statistică efectivă cu obligații de raportare. BCN au dreptul de a acorda derogări pentru IFM de dimensiuni mici în conformitate cu articolul 8 din Regulamentul BCE/2008/32. Aceste derogări permit BCN să aplice metoda «trunchierea cozii distribuției».”;

(g)

secțiunea 4 se înlocuiește cu următorul text:

„Pentru a întocmi bilanțul consolidat, unitățile de observare statistică efective cu obligații de raportare rezidente trebuie să raporteze lunar informații statistice referitoare la bilanțul lor. Informații suplimentare sunt necesare trimestrial. Informațiile statistice care trebuie raportate sunt menționate în anexa I la Regulamentul BCE/2008/32. Datele statistice relevante sunt colectate de BCN, care trebuie să definească procedurile de raportare care trebuie respectate.

Regulamentul BCE/2008/32 nu împiedică BCN să colecteze, de la unitățile de observare statistică efective cu obligații de raportare, informațiile statistice necesare pentru îndeplinirea cerințelor statistice ale BCE, ca parte a unui cadru de raportare statistică mai larg creat de BCN pe propria răspundere, în conformitate cu dreptul Uniunii sau cu dreptul intern sau cu uzanțele consacrate și care servește altor scopuri statistice. Totuși, acest fapt nu ar trebui să aducă atingere îndeplinirii cerințelor statistice prevăzute în Regulamentul BCE/2008/32. În cazuri specifice, BCE se poate baza, pentru îndeplinirea cerințelor sale, pe informațiile statistice colectate în astfel de scopuri.

Consecința derogării acordate de o BCN în conformitate cu definiția menționată anterior este că IFM mici în cauză sunt supuse unor obligații de raportare restrânse (care presupun, printre altele, numai raportare trimestrială) care sunt obligatorii în contextul rezervelor minime obligatorii și sunt specificate în anexa III la Regulamentul BCE/2008/32. Cerințele pentru aceste IFM mici care nu sunt instituții de credit sunt prevăzute în articolul 8 din regulamentul menționat anterior. Totuși, IFM cărora li s-a acordat o derogare au opțiunea de a îndeplini toate cerințele de raportare.”;

(h)

primele opt paragrafe ale secțiunii 5 se înlocuiesc cu următorul text:

„Pentru a minimiza sarcina de raportare și pentru a evita colectarea dublă de informații statistice, informațiile statistice privind bilanțul raportate de IFM în temeiul Regulamentului BCE/2008/32 sunt folosite și pentru stabilirea bazei de calcul a rezervelor minime obligatorii în conformitate cu Regulamentul BCE/2003/9.

Într-adevăr, în scopuri statistice, agenții raportori trebuie să raporteze datele către BCN respective în conformitate cu structura prezentată în tabelul 1 prezentat în continuare, care este inclus în anexa III la Regulamentul BCE/2008/32. În tabelul 1, rubricile marcate cu «*» sunt utilizate de instituțiile raportoare pentru determinarea bazei de calcul a rezervelor minime obligatorii (a se vedea caseta 9 din capitolul 7).

Pentru a determina corect baza de calcul a rezervelor minime obligatorii la care se aplică o rată pozitivă a rezervelor este necesară o defalcare detaliată a depozitelor cu scadență de peste doi ani, a depozitelor rambursabile cu preaviz de peste doi ani și a datoriilor aferente contractelor de report ale instituțiilor de credit în raport cu următoarele sectoare: «IFM» («teritoriu național» și «alte state membre participante»), «instituții de credit supuse regimului rezervelor minime obligatorii, BCE și BCN» și «administrația centrală», precum și în raport cu «restul lumii».

De asemenea, în funcție de sistemele naționale de colectare și fără a aduce atingere respectării integrale a definițiilor și principiilor de clasificare din bilanțul IFM prevăzute de Regulamentul BCE/2008/32, instituțiile de credit supuse regimului rezervelor minime obligatorii pot raporta, ca alternativă, datele necesare determinării bazei de calcul a rezervelor minime obligatorii, cu excepția celor legate de instrumentele negociabile, în conformitate cu tabelul 1a, cu condiția ca niciuna dintre pozițiile indicate cu caractere aldine din tabelul 1 să nu fie afectate.

Anexa III la Regulamentul BCE/2008/32 conține dispoziții specifice și tranzitorii, precum și dispoziții privind fuziunile care implică instituții de credit în vederea aplicării regimului rezervelor minime obligatorii.

Anexa III la Regulamentul BCE/2008/32 include, în special, un mecanism de raportare pentru instituțiile de credit aflate «în coada distribuției». Instituțiile de credit aflate «în coada distribuției» trebuie să raporteze, cel puțin, datele trimestriale necesare determinării bazei de calcul a rezervelor minime obligatorii în conformitate cu tabelul 1a. Aceste instituții se asigură că raportarea efectuată în conformitate cu tabelul 1a respectă pe deplin definițiile și clasificările aplicabile din tabelul 1. Datele privind baza de calcul a rezervelor instituțiilor aflate «în coada distribuției» se bazează pe datele de la sfârșitul trimestrului colectate de băncile centrale naționale pentru trei perioade de constituire a rezervelor.

Anexa III include și dispoziții privind raportarea de către instituțiile de credit ca grup pe bază agregată. Atunci când se primește autorizația din partea BCE, instituțiile de credit din cadrul unui singur teritoriu național și care sunt supuse regimului rezervelor minime obligatorii pot raporta ca grup datele statistice privind baza de calcul consolidată a rezervelor minime obligatorii, cu condiția ca toate instituțiile implicate să fi renunțat la beneficiul oricărei deduceri forfetare din rezervele minime obligatorii. Beneficiul deducerii forfetare se aplică, totuși, grupului luat ca întreg. Dacă unui grup de instituții de credit i s-a acordat permisiunea de a deține rezerve minime obligatorii printr-un intermediar, dar nu beneficiază de raportarea statistică la nivel de grup menționată în prezenta secțiune, BCN relevantă poate autoriza intermediarul să efectueze raportarea statistică agregată (alta decât cea referitoare la baza de calcul a rezervelor minime obligatorii) în numele acestui grup de instituții de credit. În acest caz, beneficiul reducerii forfetare se alică pentru fiecare membru al grupului. Toate instituțiile în cauză sunt incluse separat în lista de IFM a BCE.

În plus, anexa mai cuprinde și dispoziții care se aplică în cazul fuziunilor care implică instituții de credit. Termenii «fuziune», «instituții care fuzionează» și «instituție care realizează achiziția» au semnificațiile precizate în articolul 1 din Regulamentul BCE/2003/9. Pentru perioada de aplicare în cadrul căreia fuziunea intră în vigoare, obligațiile de constituire a rezervelor minime obligatorii ale instituției beneficiare se determină și trebuie să fie respectate astfel cum este prevăzut la articolul 13 din regulamentul menționat anterior. Pentru perioadele de aplicare consecutive, rezervele minime obligatorii ale instituției care realizează achiziția se determină folosind baza de calcul a rezervelor minime obligatorii și informațiile statistice în conformitate cu normele specifice (a se vedea tabelul din anexa III la Regulamentul BCE/2008/32), dacă se aplică. În caz contrar, se aplică normele obișnuite privind raportarea informațiilor statistice și determinarea obligațiilor de constituire a rezervelor minime obligatorii în conformitate cu articolul 3 din Regulamentul BCE/2003/9. În plus, BCN relevantă poate autoriza instituția care realizează achiziția să își îndeplinească obligația de raportare statistică prin intermediul unor proceduri temporare. Această derogare de la procedurile normale de raportare trebuie să se limiteze la o perioadă de timp cât mai scurtă posibil care, în orice caz, nu trebuie să depășească șase luni de la intrarea în vigoare a fuziunii. Această derogare nu aduce atingere obligației instituției care realizează achiziția de a-și îndeplini obligațiile de raportare în conformitate cu Regulamentul BCE/2008/32 și, după caz, obligației acestei instituții de a își asuma obligațiile de raportare ale instituțiilor care fuzionează.”;

(i)

secțiunea 6 se înlocuiește cu următorul text:

„BCE și BCN exercită în mod normal competența de a verifica și colecta în mod obligatoriu informațiile statistice ori de câte ori standardele minime privind transmiterea, acuratețea, conformitatea din punct de vedere al conceptelor și revizuirea nu sunt respectate. Aceste standarde minime sunt prevăzute în anexa IV la Regulamentul BCE/2008/32.”;

(j)

secțiunea 7 se înlocuiește cu următorul text:

„Deoarece, în temeiul articolului 34.1 din Statutul SEBC, un regulament nu conferă drepturi și nu impune obligații statelor membre care fac obiectul unei derogări (articolul 42.1 din Statutul SEBC) și Danemarcei (articolul 2 din Protocolul privind anumite dispoziții privind Danemarca) și nu se aplică în cazul Regatului Unit (articolul 8 din Protocolul privind unele dispoziții referitoare la Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord), Regulamentul BCE/2008/32 se aplică numai în statele membre participante.

Cu toate acestea, articolul 5 din Statutul SEBC privind competența BCE și a BCN în domeniul statisticii și Regulamentul (CE) nr. 2533/98 se aplică în toate statele membre. De asemenea. aceasta implică, în coroborare cu articolul 4 alineatul (3) al doilea și al treilea paragraf din Tratatul privind Uniunea Europeană, o obligație a statelor membre neparticipante de a elabora și de a pune în aplicare la nivel național toate măsurile pe care le consideră adecvate în vederea colectării informațiilor statistice necesare pentru a îndeplini cerințele de raportare statistică ale BCE și în vederea finalizării în timp util a pregătirilor în domeniul statistic pentru a putea deveni state membre participante. Această obligație este prezentată în mod explicit în articolul 4 și în considerentul 17 din Regulamentul (CE) nr. 2533/98. Din motive de transparență, această obligație specială este reamintită în considerentele Regulamentului BCE/2008/32.”;

(k)

tabelul se înlocuiește cu următorul tabel:

„Tabelul 1

Stocuri cu raportare lunară (34)

(a)

notele de subsol 1 și 2 la primă teză din secțiunea 1 se înlocuiesc cu următorul text:

(b)

secțiunea 1 litera (a) al treilea paragraf se înlocuiește cu următorul text:

„Pentru încălcarea normelor referitoare la folosirea activelor-garanție (39), sancțiunile pecuniare se calculează pe baza valorii activelor neeligibile (sau a activelor care nu pot fi utilizate de contraparte), care fie: (i) sunt furnizate de contraparte unei BCN sau BCE; fie (ii) nu au fost retrase de contraparte în termen de 20 de zile lucrătoare de la un eveniment în urma căruia activele eligibile au devenit neeligibile sau nu mai pot fi folosite de contraparte, înmulțită cu un coeficient de 1/360.

(c)

al doilea paragraf din secțiunea 2.1 se înlocuiește cu următorul text:

„De asemenea, aceste sancțiuni pecuniare și măsuri de suspendare se aplică, fără a aduce atingere secțiunii 2.3, oricărei alte încălcări succesive comise într-o perioadă de 12 luni.”;

(d)

al doilea paragraf din secțiunea 2.2 se înlocuiește cu următorul text:

„De asemenea, aceste sancțiuni pecuniare și măsuri de suspendare se aplică, fără a aduce atingere secțiunii 2.3, oricărei alte încălcări succesive comise într-o perioadă de 12 luni.”

(a)

a patra liniuță din paragraful unic se înlocuiește cu următorul text:

„Instrumentele de creanță individuale incluse în categoria V fac obiectul aplicării unei marje unice de 16 % indiferent de scadență sau de structura cuponului.”;

(b)

a cincea liniuță din paragraful unic se înlocuiește cu următorul text:

„Titlurile individuale garantate cu active, obligațiunile bancare garantate (obligațiunile bancare garantate de tip Jumbo, obligațiunile bancare garantate tradiționale și alte obligațiuni bancare garantate) și instrumentele de creanță negarantate emise de instituții de credit, care sunt evaluate, în mod teoretic, în conformitate cu secțiunea 6.5, sunt supuse unei marje suplimentare de ajustare a valorii. Această marjă de ajustare se aplică direct la nivelul evaluării teoretice a instrumentului de creanță individual sub forma unei reduceri din evaluare de 5 %.”;

(c)

tabelul 6 se înlocuiește cu următorul:

„Tabelul 6

Categorii de lichidități pentru activele tranzacționabile (7)

(d)

a șaptea liniuță din paragraful unic se înlocuiește cu următorul text:

„Marja de ajustare aplicată instrumentelor de creanță tranzacționabile incluse la categoriile I-IV de lichiditate având cupoane cu rată variabilă (12) este aceeași cu cea aplicată instrumentelor cu cupon fix din tranșa de scadență de la zero la un an din categoria de lichiditate și din categoria de calitate a creditului în care este încadrat instrumentul respectiv.

(e)

tabelul 7 se înlocuiește cu următorul:

„Tabelul 7

Nivelul marjelor de ajustare a valorii aplicate activelor tranzacționabile eligibile